O conceptie despre lume in sapte proprozitii (I)

Ludwig Wittgenstein, filosof atipic, ginditor eclectic si solipsist, este socotit inspiratorul a cel putin doua scoli importante de gindire: pozitivismul sau empirismul logic si scoala de la Cambridge ce cuprinde mai multe orientari de cercetare analitica si lingvistica.

Pina nu demult, Wittgenstein era citat ocazional, atunci venea vorba despre filosofia analizei logice de la Oxford, ori cind cineva isi exprima neincrederea in puterea filosofiei de a elucida satisfacator o problema catalogata ca simplu joc de imbaj; incepind cu 1991, opera sa incepe sa fie tradusa si dezbatuta si la noi in tara. Apar pe rind, "Tractatus logico-Philosophicus", in 1991, (singura lucrare publicata de filosof in timpul vietii, in 1922), "Caietul Albastru" si "Lecti si convorbiri despre estetica, psihologie si credinta religioasa", in 1993, "Insemnari postume", in 1995, precum si alte lucrari de popularizare, cum ar fi aceea a profesorului de la Oxford, A.C. Grayling, toate la editura Humanitas. Lipsesc deocamdata, unele lucrari capitale din conceptia tirzie a filosofului vienez, cum ar fi: "Investigatii Filosofice", "Remarci filosofice", "Despre certitudine", "Cercetari asupra fundamentelor matematicii", lucrarti pe care le consultam pentru studiul de fata, in editiile din limba franceza, aparute la editura Gallimard. Mai folosim deasemenea, si revista Magasine Littéraire, in care apare prezenta pe larg, "cazul" Wittgenstein.

articol in curs de editare

(publicat in revista Antares, nr. 31-32-33, octombrie-noiembrie-decembrie 2000)